a

Clădiri istorice - Oraşul de Jos

Orașul situat pe platoul de vest al cetății medievale sfârșește în urma atacurilor turcești și tătare din anii 1658, 1661-1662. Viața urbană renaște la Alba Iulia odată cu strămutarea locuitorilor din proximitatea viitoarei cetăți bastionare Alba Carolina. Strămutarera s-a făcut organizat, dar destul de lent datorită terenului mlăștinos și a deselor inundații catastrofale din anii 1851, 1857, 1870, 1887, 1893, 1970 1975.
Din acest motiv s-au folosit prioritar doar zonele mai ridicate. Umezeala și inundațiile amintite au făcut să se pastreze până la noi în special lăcașurile de cult și mai puțin casele particulare. Cele din urmă sunt grupate în ansamblurile urbane: "Str. George Coşbuc"(cu nr. 2-26, 11-27, cu specială privire la casele cu nr. 12, 14, 17), "Str. Decebal"(nr. 2), "Bd. Ferdinand I" (nr. 1-35, 2-26, cu specială privire la nr. 2, 4, 7, 11, 12, 16, 19-21, 26), "Str. Primăverii" (nr. 3, 5-7, 9, 11, 12, 16, 22), "Str. Teilor" (nr. 6, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 15, 17) și "Str. Trandafirilor".
Pe măsură ce terenurile s-au asanat au apărut străzile și piețele pavate, clădirile cu etaj, dar marea majoritate a acestora au fost demolate în anii 80 ai secolului trecut. Ca o caracteristică generală în ansamblurile amintite alternează casele cu etaj cu cele cu un singur nivel, predominând totuși cele din ultima categorie. Parcelarea a făcut ca alături de construcții să se păstreze și mari suprafețe destinate anexelor gospodărești și cultivării pământului, conferindu-i noului oraș un aspect mai mult rural, în ciuda declarării lui adminstrative ca și oraș. Este suficient să spunem că cele două orașe romane Apulum erau mai întinse decât Alba Iulia anilor 40 ai secolului XX. Ansamblurile de case au supraviețuit doar în cartierele denumite după vechile planuri ”orașul maghiar”, ”orașul german”. Chiar daca erau locuite de etnii diferite numitorul comun îl constituia bunăstarea meterială care le permitea achiziționarea sau construcția unei case în zone. Din pacate clădirile civile mai vechi, din secolul al XVIII-lea, nu s-au păstrat din cauza, umezelii excesive a terenului.
Cea mai veche casă păstrată pare a fi cea de pe strada Teilor nr. 6, care are inscripționat pe portal anul 1810. Cele mai valoroase din punct de vedere arhitectural au fost din păcate demolate de regimul comunist, iar valoarea celor rămase este una memorialistică a personajelor care au locuit în ele, de exemplu Camil Velican și Rubin Patiția. Cu toate acestea edificiile merită păstrate deoarece conservă o realitate istorică din trecutul orașului Alba Iulia.

Localizează pe hartă

CĂUTARE PATRIMONIU

web
counter