Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Încoronarii, constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918.
Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in curentul romantic initiat in arta romaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati.
Constructie impunatoare, ridicata între 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost încoronati suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii.
Edificiul are forma de cruce greaca înscrisa, cu un pridvor deschis, în interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire în segment de arc de cerc, un naos îngust si altar. Decoratia pictata în fresca este realizata în spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.
De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia istorica a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentând aceleasi motive decorative de inspiratie brâncoveneasca.
Ansamblul este dominat de un turn -clopotnita, înalt de 58 m, terminat în forma de cupola sprijinita pe coloane.
În prezent aici se afla sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia.