Fortificatia a fost denumita în proiectul lui Weiss "Fortificatia capitala de la Alba Iulia din Principatul Transilvaniei".
Între secolele XVIII-XIX cetate a îndeplinit rolul de centru militar al Transilvaniei si de depozit general pentru armament. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 kilometri, acestea fiind ridicate cu ajutorul a 20000 de iobagi.
Cetatea este alcatuita din 7 bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf.Stefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano, Sf. Elisabeta) configurându-i imaginea stelata caracteristica cetatilor de acest tip.
Cel mai mare dintre bastioane este cel al Trinitatii, care masoara 116 si 135 m si are plasat în centru un blazon încoronat cu câmpuri multiple si frunze de acant.
Zidurile cetatii sunt construite din caramida , piatra de cariera sau din ruinele cetatii romane, ele masurând la baza 3m, iar la vârf 1,20 m fiind sprijinite de contraforturi pentru a neutraliza înpingerile pamântului. Intrarea se face prin sase porti, decorate cu statui si reliefuri de catre o echipa de sculptori condusa de Johhan Konig.
Proiectarea si construirea cetatii a determinat si modificarea tramei stradale, astfel s-au construit cele sase porti, trei spre oras si alte trei spre câmpul de instructie din vest.
Cetatea este impresionanta atât prin elementele decorative, cât si prin frumusetea celor sase porti ale fortificatiei, care sunt unice în toata arhitectura militara europeana. Fara îndoiala, sursa de inspiratie pentru artisti a fost mitologia antica, decoratia fiind realizata de sculptori ca Johann Konig, Johann Vischer si Giuseppe Tencalla. In totalitate cetatea se impune ca cel mai semnificativ ansamblu de plastica figurativa baroca din Transilvania. Intre zidurile ei s-au desfasurat evenimente de cea mai mare importanta pentru istoria poporului roman: epilogul rascoalei lui Horea si marea unire a Transilvaniei cu Romania la 1 Decembrie 1918.