Orasul de jos se injghebeaza in sec. XVIII si XIX, creandu-se o seama de cartiere de mestesugari cum ar fi Partosul si Haiusul, specializate in transportul sarii pe Mures, precum si cartierul Lipoveni, format din mestesugari zidari care au lucrat la ridicarea cetatii.
Se ridica de asemenea trei biserici romanesti, doua in cartierul Maieri, una dintre ele, biserica parohiala "Sfanta Treime" ce a fost construita in anii 1713-1714 din materialele fostei catedrale a lui Mihai Viteazul si una in Lipoveni. Din fericire ni s-a pastrat planul topografic al vechii cetati facut de locotenent-colonelul Giovanni Morando Visconti din care se pot desprinde destule elemente referitoare la ceea ce a fost daramat la ridicarea noii cetati.
Ridicarea noii cetati s-a facut dupa noile planuri ale aceluiasi inginer Giovanni Morando Visconti, conducerea lucrarilor avand-o faimosul general austriac, biruitor al turcilor, Eugeniu de Savoia (1663-1736). Fortificatiile cetatii au fost construite dupa tipul celor realizate la frontierele Frantei, de catre Vauban. La constructia fortaretei (intre anii 1715-1738) au lucrat circa 20.000 de iobagi din satele din imprejurimile orasului. Alba Iulia, care capata in actele oficiale tot mai des numele de Karlsburg (dupa imparatul care a dispus ridicarea cetatii, Carol al VI-lea) sau Alba Carolina, asa ca sa mai fie pastrat ceva din vechiul nume, de fapt nu mai este decat o gazda saraca, care indeplineste rosturi civile pentru o garnizoana, tot mai numeroasa si bogata austriaca.
Cautand sa dezvolte manufacturile, statul austriac infiinteaza in mai toate centrele urbane ateliere pentru o multitudine de ramuri economice.
Alba Iulia, chiar in situatia de gazda saraca va constitui un dublu simbol al centrului cultural romanesc cat si cel al centrului ortodox, acum obligat sa se uneasca cu biserica catolica.
In general in sec. al XVIII-lea taranimea iobaga porneste mai multe rascoale care aparent au imbracat o haina religioasa, au avut un continut social revendicativ.
Desi la 13 iulie 1795, Maria Tereza - imparateasa de mare glorie habsburgica a emis decretul de toleranta pentru romanii de religie ortodoxa din Transilvania si le-a permis numirea unui episcop ortodox, el nu a avut efectele scontate.
Anii trec, framantarile sociale se intetesc si la Alba Iulia, sub zidurile cetatii habsburgice rascoala ajunge la culme. Era in plina iarna a anului 1761 (14 februarie). Preotii ortodocsi care lasasera crucea pentru a incinge sabia dreptatii in fruntea taranilor, tin o adunare sinodiala la Alba Iulia.
Cativa ani rascoala a fost condusa de calugarul Sofronie din Saliste. taranii au inaintat autoritatilor de la curte numeroase jalbe, in care cereau repararea nedreptatilor de care sufereau.