Intre aceste actiuni se inscrie si cererea inaintata imparatului in anul 1779 de Horia si Closca. Lor li se alatura, in 1784 si Gheorghe Crisan. Se aprinde astfel torta care va da foc pulberii de nemultumiri acumulate de secole. Desi rascoala a fost infranta iar capeteniile au fost aduse in lanturi in cetate la Alba Iulia la 27 decembrie 1784, ea a zguduit puternic, pentru un moment, intreg edificiul orinduirii feudale. Locuitorii orasului au fost martorii, impietriti de ura si groaza, ai supliciului frangerii cu roata a martirilor rascoalei taranesti, osanda ce constituie una dintre cele mai cumplite cazne aducatoare de moarte din cate a cunoscut omenirea.
Era in dimineata zilei de 29 februarie 1785. Fusesera adusi acolo pe locul ce se numea "dealul furcilor " azi numit Campul lui Horea zeci de mii de tarani iobagi sa asiste la executie. Crisan s-a sinucis in inchisoarea vechiului corp de garda, spanzurandu-se cu nojitele de la opinci.
Lui Closca si Horia le-au fost frante oasele cu roata, incepand cu picioarele. Se spune ca ultimele cuvinte ale lui Horea au fost: " Mor pentru popor "
Din acest moment istoric, Alba Iulia a capatat si valoarea de simbol al luptei maselor populare pentru dreptate sociala si libertate.
In timp ce " secolul luminilor " ingaduia asemenea scene, in alte orase din Transilvania se marca o miscare culturala de trezire a constiintei nationale; la Alba Iulia un episcop catolic, Ignat Batthyany, iluminist si el, pune temelia unei institutii carturaresti, o biblioteca, care azi a ajuns la faima mondiala.
Catre sfarsitul sec. al XVIII-lea si primele decenii ale secolului urmator, putredul edificiu al feudalismului incepe sa se naruie. De doua milenii mereu prezenta, intr-un fel sau altul, la evenimentele istorice care au implinit soarta Transilvaniei, Alba Iulia participa din plin la doua dintre etapele principale ale revolutiei de la 1848 - 1849 din Transilvania. Astfel, la sfarsitul lui martie 1848, la Alba Iulia meseriasii si intelectualii, putini cati erau, tin o adunare de protest, marcand aderarea lor la primele cuceriri revolutionare, iar in 1849, garnizoana formata in mare parte din ostasi romani se aliaza luptei revolutionare din Muntii Apuseni, condusa de Avram Iancu.