2. POARTA DE SUD A CASTRULUI ROMAN

Dupa intrarea pe traseu, in partea dreapta se pot vedea ruinele Portii de Sud (Principalis Dextra) a CASTRULUI ROMAN si o parte din zidul fortificatiei romane, construita incepand cu anul 106 d.Ch. Castrul de forma patrulatera, avand o suprafata de aproximativ 37 ha (750 x 500 m) era prevazut cu cate o poarta pe fiecare latura. Din Castru se mai pot reconstitui in prezent latura de sud a zidului, a carui grosime variaza intre 1,5m - 2m si Poarta “PRINCIPALIS DEXTRA”, flancata de cele doua turnuri a caror fundatie se poate vedea. Construirea Castrului este determinata de cantonarea, in aceasta importanta zona, a Legiunii XIII Gemina, dislocata tocmai din Vindobona (actualul oras Viena) si care avea aici rolul de a pazi tinutul aurifer si drumul de transport al aurului catre Roma. Inceputul migratiilor in valuri succesive au determinat retragerea armatelor romane, in jurul anilor 271-275 d.Ch., pe frontiera naturala de la Dunare, mult mai usor de aparat. Populatia autohtona a convietuit in continuare cu veteranii legiunilor, care au primit pamant, stabilindu-se in zona si tinand piept popoarelor migratoare. Astfel, Alba Iulia (vechiul Apulum), este considerat in perioada urmatoare centrul politic al unor capetenii locale sau zonale. In anul 1000 a fost infiintat regatul maghiar de catre {tefan I al Ungariei (Sfantul {tefan, in maghiara Szent István). Ca urmare a crestinarii regelui {tefan prin incoronarea sa de catre Papa Silvestru al II-lea, se infiinteaza in regatul maghiar, mai multe episcopii printre care si Episcopia Transilvaniei, cu resedinta la Alba Iulia.